Femeia

Datorita rolurior pe care le-am construit , am studiat diferite femei , din diferite timpuri , de diferite natii din diferite locuri. Una mai exotica, alta mai vulnerabila, una mai delicata, alta mai colerica, dar toate aveau ceva in comun... Erau femei.
Cu sute de ani in urma , femeia se chinuia in numele frumusetii sa aibă o talie mica si pielea albă. Asta era un semn de noblete , de eleganta si de virtute pana la urma. Stau si mă uit la poze cu femei din epoci de mult trecute, femei cu parul lung si foarte coafat, pline de senzualitate ascunsa sub nişte rochii spectaculoase, făcute sa atragă priviri , care vin sa spună " uite-mă cât de frumoasa sunt, si asta nu e tot . Sa vezi ce se ascunde sub aceasta rochie..." ... Mâini albe, lipsite parca de viata , delicate care ştiu atâtea si totuşi fragile si vulnerabile.
Peste timp femeia se vrea cât mai bronzata si cât mai dezbracata. Rochia lunga si ampla se transforma in scurta si stramta, mâinile cu unghii colorate strident vor sa emane un altfel de senzualitate... De fapt e aceeaşi femeie, nesigura, sclava frumusetii si a canoanelor de moda. Se vrea in trend, se vrea desteapta, din ce in ce mai egala cu bărbatul, dar e la fel de vulnerabila si dependenta de societate...
Alte femei, sunt cele de origine araba, femei dedicate familiei, bărbatului , copiilor, femei care trăiesc pentru a fi cea mai frumoasa soţie si cea mai buna mama, femei care vor sa fie doar femei si atât .
Ciudat e ca de multe ori in societatea in care trăiesc vad in jur multe persoane de sex feminin care au uitat sa fie femei.Au uitat ce înseamnă feminitate, au pierdut fragilitatea si candoarea si acel lucru sfânt care doar noua femeilor ne-a fost dat sa-l trăim : maternitatea...
Sa ne aducem aminte ca suntem speciale, suntem femei.